Read the Bible

¹ Iov a luat cuvîntul şi a zis:² ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?³ Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.⁴ A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?⁵ El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.⁶ Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.⁷ Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.⁸ Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.⁹ El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.¹⁰ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.¹¹ Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.¹² Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``¹³ Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹⁴ Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?¹⁵ Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.¹⁶ Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;¹⁷ El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,¹⁸ care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?²⁰ Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.²¹ Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²² Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.²⁴ Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁵ Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;²⁶ trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.²⁷ Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`²⁸ sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.²⁹ Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?³⁰ Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,³¹ Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!³² Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.³³ Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.³⁴ Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.³⁵ Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.