Read the Bible

¹ M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.² Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!³ Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?⁴ Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?⁵ Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,⁶ ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,⁷ cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

⁸ Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!⁹ Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?¹⁰ Nu m'ai muls ca laptele?¹¹ M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;¹² mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.¹³ Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

¹⁴ că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,¹⁷ Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.¹⁸ Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!¹⁹ Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!²⁰ Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,²¹ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,²² în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``