Read the Bible

¹ Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.² Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,³ aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.⁴ Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.⁵ Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.⁶ Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

⁷ Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.⁸ Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.⁹ Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!¹⁰ Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.¹¹ De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.¹² Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?¹³ Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`¹⁴ atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.¹⁵ Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!¹⁶ Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

¹⁷ Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,¹⁸ să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?¹⁹ Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?²⁰ Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?²¹ Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``