Read the Bible

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:² ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?³ Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?⁴ Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.⁵ Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.⁶ Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.⁷ Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?⁸ Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?⁹ Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?¹⁰ Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.¹¹ Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...¹² Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?¹³ Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?¹⁴ ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?¹⁵ Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,¹⁶ cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¹⁷ Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,¹⁸ ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,¹⁹ cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.²⁰ ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.²¹ Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.²² El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;²³ aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.²⁴ Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.²⁵ Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,²⁶ şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.²⁷ Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,²⁸ şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.²⁹ Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.³⁰ Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.³¹ Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.³² Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.³³ Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.³⁴ Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.³⁵ El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```