Read the Bible

¹ (O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!² Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.³ Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,⁴ nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.⁵ El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,⁶ ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;⁷ pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.⁸ Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

⁹ Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,¹⁰ pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.¹¹ Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.¹² Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.¹³ A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.¹⁴ I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.¹⁵ A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.¹⁶ A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.¹⁷ Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.¹⁸ Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.¹⁹ Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?²⁰ Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``²¹ Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,²² pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.²³ El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:²⁴ a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.²⁵ Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.²⁶ A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.²⁷ A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;²⁸ le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.²⁹ Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.³⁰ Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,³¹ cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.³² Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.³³ De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.³⁴ Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;³⁵ îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.³⁶ Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.³⁷ Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.³⁸ Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.³⁹ El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

⁴⁰ Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!⁴¹ Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.⁴² Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,⁴³ de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.⁴⁴ Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.⁴⁵ Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.⁴⁶ Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.⁴⁷ Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.⁴⁸ Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.⁴⁹ El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.⁵⁰ Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;⁵¹ cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.⁵² Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.⁵³ Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.⁵⁴ Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.⁵⁵ Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.⁵⁶ Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.⁵⁷ Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,⁵⁸ L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.⁵⁹ Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.⁶⁰ A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.⁶¹ Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.⁶² A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.⁶³ Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.⁶⁴ Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.⁶⁵ Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,⁶⁶ şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.⁶⁷ Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;⁶⁸ ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.⁶⁹ Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.⁷⁰ A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.⁷¹ L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.⁷² Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.