Read the Bible

¹ Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.³ Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.⁴ Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.⁵ Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.⁶ Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,⁸ suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

¹⁰ Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.¹⁴ Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:¹⁵ vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.¹⁶ Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.¹⁷ În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;¹⁸ munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

¹⁹ El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.²⁰ Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;²¹ puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.²² Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.²³ Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.²⁴ Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.²⁵ Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.²⁶ Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.²⁷ Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.²⁸ Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.²⁹ Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.³⁰ Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

³¹ În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!³² El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.³³ Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.³⁴ Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.³⁵ Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!