Read the Bible

¹ (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!² Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!³ Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.⁴ Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.⁵ Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.⁶ Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;⁷ nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.⁸ În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.⁹ Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,¹⁰ din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.¹¹ Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

¹² Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.¹³ Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.¹⁵ Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.¹⁶ Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.¹⁷ El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.¹⁸ Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!¹⁹ Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,²⁰ ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;²¹ pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,²² cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²³ El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,²⁴ Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``²⁵ Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.²⁶ Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.²⁷ Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.²⁸ Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.