Read the Bible

¹ Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?² Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,³ şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:⁴ ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.⁵ Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!⁶ Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.⁷ Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!⁸ Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.⁹ Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.¹⁰ Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.¹¹ Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

¹² Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.¹³ Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.¹⁴ Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.¹⁵ Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.¹⁶ Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.¹⁷ Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.¹⁸ Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.¹⁹ Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.²⁰ Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,²¹ ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

²² Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.²³ Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.²⁴ Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;²⁵ am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,²⁶ cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.²⁷ Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,²⁸ cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,²⁹ cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,³⁰ eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,³¹ jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

³² Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!³³ Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.³⁴ Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.³⁵ Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.³⁶ Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.