Read the Bible

¹ ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!² Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!³ Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.⁴ Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.⁵ Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.⁶ Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.⁷ Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.⁸ Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.⁹ Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.¹⁰ Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.¹¹ Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.¹² Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste¹³ Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.¹⁴ Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.¹⁵ S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.¹⁶ A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁷ Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,¹⁸ este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.¹⁹ Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!²⁰ Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!²² Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult