Read the Bible

¹ Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.² Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?³ Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.⁴ Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.⁵ Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.⁶ Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.⁷ Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.⁸ Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.⁹ Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.¹⁰ Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.¹¹ Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.¹² Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.¹³ Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.¹⁴ Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁵ Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.¹⁶ Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.¹⁷ Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.¹⁸ De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.¹⁹ Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.²⁰ Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.²¹ Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.²² Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.²³ Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.²⁴ Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?²⁵ Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?²⁶ Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.²⁷ Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.²⁸ Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.²⁹ Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.³⁰ Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.³¹ Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.