Read the Bible

¹ După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.² A luat cuvîntul şi a zis:³ ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,⁴ Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!⁵ S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!⁶ Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!⁷ Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!⁸ Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;⁹ să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!¹⁰ Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹ Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?¹² Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?¹³ Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni¹⁴ cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,¹⁵ cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.¹⁶ Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!¹⁷ Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.¹⁸ Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;¹⁹ cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰ Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,²¹ cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,²² cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -²³ Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?²⁴ Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.²⁵ De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!²⁶ N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``